Iarba Verde

Interviu Mr.Boss In Exclusivitate “In curand voi filma un videoclip piesei “Nu ma lasa sa plang”

Ne-am obisnuit de-a lungul vremii cu tot felul de trupe care apar si dispar de pe piata muzicala din Romania.Sunt insa si artisti,care desi nu au mai aparut de ceva vreme la TV,totusi mai continua sa scoata noi piese.Este si cazul cunoscutului rapper Mr.Boss,care activeaza din 1996,cand a cantat prima piesa “Crime si Hotii” in direct la “Radio Fun”.

Rocsssana: Buna Ziua! Ce ne poti spune de perioada 1996-2000?

Mr.Boss: A fost o perioada minunata,visul unui pustan de a ajunge celebru in 1996. Am compus prima mea melodie care se numea “Crime si hotii”, care am inregistrat-o la “Studio Claxon” unde l-am cunoscut pe Gabi Mitran ce lucra ca inginer de sunet in acel studio.Au urmat multe spectacole in cluburile din Bucuresti. In 97 am format trupa ”Total Dance” alaturi de Cristi si Adina N.O parte din melodi le-am inregistrat la “Studio Box” unde lucra ca inginer de sunet Cheloo de la Parazitii. Prin 98 am scos primul album pe piata cu formatia Total Dance, produs de casa de discuri “Euro-Star”. Au urmat multe aparitii tv si spectacole in intreaga tara pana in 2000 cand am decis sa ne despartim din cauza unor neintelegeri mai ales era o foarte mare problema si atunci cu promovarea eu am decis sa incep o cariera solo.

Rocssana: Ce ne poti spune despre colaborarile cu trupa “Comisia Trupa Comando” si colaborarile cu Alex Ceausu?Cum au luat nastere toate acestea?

Mr.Boss: “Trupa Comisia” a fost infiintata de mine si Bogdan Kerekes in 2000 si am avut o colaborare la 4 melodii. In spectacole l-am cunoscut si pe Alex Ceausu ce activa la “Trupa Comando” si am facut canteva spectacole impreuna;intre timp l-am cunoscut pe Dan Ioan Panait de la formatia “Centura de Siguranta”, ce avea propriul studio,unde l-am dus si pe Alex Ceausu aka Faraonu si am inregistrat acolo cateva melodi ce au aparut pe albumul trupei Comando produs de “Cds Music.”

Rocssana: Dar de unde vine pasiunea aceasta pentru muzica?De unde pasiunea pentru hip-hop?De la cine ai dobandit acest hobby?Ca din cate am inteles pentru tine muzica nu este un job.Corect?

Mr.Boss: Pasiunea de muzica o aveam de mic de cand cantam pe olita melodiile lui Dan Spataru.Pare amuzant,dar asta este adevarul.Plus de asta ma trag dintr-o familie de artisti. Mama a fost prim solista la opereta,canta alaturi de Cleopatra Meridoneanu;dragostea de muzica hip-hop a venit pur si simplu dupa revolutie.imi aducea o cunostinta din S.U.A. casete cu muzica hip hop si am simtit nevoia sa ma exprim si eu si sa dau pe beat rime.Iubesc muzica hip-hop e un mod de viata pentru mine.

Rocssana: Stim deja ca ai colbarat si cu artisti din afara.De exemplu,cu Brikka,din California.Cum ai ajuns la aceasta colaborare?Cum ati fost vazuti de public?

Mr.Boss: Cu Brikka m-am cunoscut in 2005. A ascultat melodii cu mine pe internet si m-a contactat pentru o colaborare cum a venit in Romania.L-am dus la studio la Cds Music si am imprimat binecunoscuta melodie “Viata e un circ” care a beneficiat de un videoclip care a fost difuzat pe mai multe posturi tv.Tin legatura si acum cu el si il astept in tara pt. o noua colaborare. Am fost vazuti bine de public mai ales in California,cand au ascultat piesa,rapperi de acolo l-au intrebat “mr.boss este negru?”.Foarte amuzant.

Rocssana: Dar in randul rapperilor de la noi cum ai fost primit?Se mai merita sa canti astfel de gen muzical?

Mr.Boss: La vremea respectiva era ok. Acum sau schimbat sunetele,beaturile si pe parcurs ce inaintam in viata dobandim mai multa maturitate si experienta muzicala.Atunci parerile erau impartite ca si acum. Nu toti te plac si este foate firesc in Romania 10% sunt rapperi, 90%  manelistri, asa ca intelegi cum sta treaba.

Rocssana: Totusi toate aceste lucruri,nu te-au inmuiat,ba chiar te-au facut sa mergi mai departe.Ai aparut si la OTV. Ai compus Imnul OTV si Imnul lui Gigi Becali.Cum ti-au venit aceste idei?Banuiesc ca a pornit de la ceva anume?Ce te-a determinat sa faci aceste doua imnuri?

Mr.Boss: Ideile mi-au venit pe loc pur si simplu. Ma uitam la o emisiune unde era invitat Gigi Becali si din tot ce povestea el eu am inceput sa-i pun viata in rime, cu tot ce a facut el in viata. Cand s-a terminat emisiunea,aproape era gata si piesa.L-am sunat pe Alex Ceausu si mi-a compus partea instrumentala a doua zi. Dupa ce am inregistrat piesa deja ma contactase postul OTV si am fost sa cant minunatul imn in direct la Dan Diaconescu,unde sa bucurat enorm domnul  Gigi Becali pt. cadoul facut de mine. La o saptamana am compus si imnul OTV. A fost o placere sa colaborez cu Dan Diaconescu. Este un om minunat.Ii multumesc pshihologului Ilie Marinescu ca el a fost cu ideea sa fac imnul OTV.

Rocssana: Au fost si critici dupa aceste aparitii.Cum ai vazut aceste critici?Cum comentezi aceste aspecte?Te-au influentat cu ceva anume?Daca da,in ce mod?

Mr.Boss: Critici au fost cu siguranta,dar cand esti persoana publica trebuie sa iti asumi anumite riscuri , multi cred ca am fsacut aceste imnuri pt. imagine sau pt. bani. Este total gresit daca au gandit in felul acesta. Le-am compus pentru ca asta am simtit , nu m-au afectat deloc criticile unora, ba chiar am adus o moda printre artisti.Vad ca fac si ei acum diferite imnuri. Imi aduc aminte dupa emisiunea “Bomba zilei” prezentata la vremea aceea de Adriana Bahmuteanu si Doru Iuga. Denisa de la trupa “Bambi” se tinea ca scaiul dupa mine cand am mers la palat la Gigi Becali sa vorbesca si ea cu el pt. o colaborare.Poate nu avea bani sa isi cumpere sandale sau vroia bani de silicoane. A fost indepartata de oameni de paza si indrumata sa cante la alta masa.

Rocssana: Sa inteleg ca au fost clipe foarte amuzante.Ai vazut doar partea buna a lucrurilor.Dupa aparitiile de genul au aparut si alte colaborari?Ce ne poti spune despre colaborarile cu Dominic?

Mr.Boss: Da,au fost momente foarte amuzante, pe parcursul  inregistrarilor si filmarilor si nu numai. Pe Dominic l-am cunoscut prin Gabi Mitran , Casa de Discuri “CDS Music” cauta artisti pentru o compilatie hip-hop, asa am ajuns sa il cunosc si mi-a placut vocea lui, are o voce senzationala am facut multe piese impreuna de atunci dar si ceva videoclipuri la piese cum ar fi  “Nimic oficializat” sau  “Aproape celebri” etc. Clipurile sunt regizate de bunul meu prieten Alex Ceausu.

Rocssana: Ai aparut si in alte videoclipuri,cum ar fi cel al trupei “Zero”.Un numar de aparitii si de colaborari destul de impresionant pentru un artist hip-hop.Inca mai apari pe Internet cu piese noi.Ce parere ai despre promovarea pe Internet?Este o oportunitate,cel putin pentru tine?

Mr.Boss: Da, am multe videoclipuri. Primul meu videoclip solo este “Totul este altfel”, unde apare si pshihologul Ilie Marinescu. In videoclipul trupei “Zero”, la piesa “Balcani” am aparut la rugamintea lui Alex Ceausu pt ca se cauta un adevarat rapper pe deasupra si cu pistol. Internetul e singura cale de a te face cunoscut in ziua de azi. Casele de Discuri numai investesc in artisti. Fiecare o face pe pielea lui…Din cauza pirateriei nu se mai vand cd-urimagazinele sunt goale, toti descarca de pe net asa ca sunt avantaje si dezavantaje.

Rocssana: Ca si artist te-ai facut destul de cunoscut pe Internet si nu numai.Umbla vorba prin targ,ca sa spun asa,ca ai scos o noua piesa in colaborare bineinteles,cu Dominic.Ce ne poti spune despre aceasta piesa?Va beneficia si ea de un videoclip?

Mr.Boss: Da, este foarte adevarat. Piesa se numeste “Nu ma lasa sa plang” si se bucura de succes. Prinde foarte mult,cu toate ca este o piesa mai trista,dar cu un mesaj foarte concret si un instrumental foarte deosebit. Ascultati piesa si ve-ti vedea cum vi se face piele ca de gaina. Noi vrem sa benificieze de un videoclip pe masura. Avem de ales dintre doua piese.O sa alegem una pt. clip,dar tinand cont ca  este cea mai noua cu siguranta va beneficia.

Rocssana: Ce alte planuri de viitor mai ai?Am auzit ca vrei sa te insori.Este Adevarat?Daca te vei insura o sa continui cu muzica?

 

Mr.Boss:Da,este cat se poate de adevarat. Am o relatie foarte intemeiata.Dragoste la prima vedere. Ne intelegem super bine,in vara vrem sa facem nunta.O sa continui desigur cu muzica,doar asta stiu sa fac cel mai bine si o sa compun atat timp cat Dumnezeu ma va tine pe acest minunat pamant si le multumesc tuturor care sunt alaturi de mine si ma sustin in special scumpei mele sotii.

Rocssana: Casa de piatra si mult succes in continuare.Sper sa ne difuzezi noul clip,noua,celor de la Ziarul “Ecouri”,in premiera. Iti multumesc pentru timpul acordat si eu,dar si echipa Universitatii “Andrei Saguna”.

Mr.Boss:Va multumesc si eu. Este onoare sa va acord acest interviu,mai ales pentru o facultate cu prestigiu in jurnalism.Cu siguranta o sa beneficiati de noul videoclip in premiera pentru ziarul dumneavoastra.

 

25 Octombrie,Ziua Fortelor Armate Romane

Pe data de 25 octombrie,in fiecare an ,se sarbatoreste Ziua Fortelor Armate.Astazi,23.10.2010,in jurul orei 10:00,la Biblioteca Judeteana din Constanta,s-au adunat cadre ale armatei,personalitati politice,elevi si studenti.La intrare in Aula Bibliotecii s-a oferit revista “Arma Pontica”,revista de cultura,informare si atitudine a asociatiei “Cultul Eroilor” filiala Constanta,cu prilejul acestui simpozion.Publicatia cuprinde diverse informatii despre Rapirea Basarabiei,Veteranii de Razboi de la 23 august 1944,Coincidente,despre Tara Pierduta,Batalionul 341 infanterie,dar si eroi ai timpului de pace si multe alte informatii interesante.La acest eveniment au participat Puiu Hasoti,Dumitru Dragomir,Petre George,Maior Gheorghe Constantin dar si lct. Zamfir Vasile.Aceste serbari au ca obiectiv mentinerea treaza a ideii de patriotism pentru tara.Pe 1 octombrie 1959, s-a stabilit ca Ziua Armatei sa se sarbatoreasca pe 25 octombrie.Aceasta zi reprezinta comemorarea victimelor,eroilor Razboiului de Independenta,Primului si al doilea Razboi Mondial,Basarabia-Cadrilater,militarii romani la 1989,tuturor camarazilor romani cazuti la datorie in intreaga lume,in lagarele de prizonieri etc., impreuna cu Asociatia Nationala “Cultul Eroilor” filiala Constanta.Puiu Hasoti,senator,a declarat ca in fiecare an,de la 1944 se sarbatoreste eliberarea ultimei palme de pamant ce a fost eliberata de Regele Mihai.”Armata romana si Biserica sunt factorii principali,deoarece niciodata poporul roman nu si-a pierdut speranta in aceste doua principale Institutii.In urma cu 8-9 ani,Amiralul Bradu a initiat “Cultul Eroilor”,ideea pornind de la Constanta.Nu suntem la o intalnire ca sa discutam politic.Ca cetatean al acestei tari,aduc un omagiu Armatei Romane [...]trebuie sa pastram un vesnic respect”.Dumitru Dragomir a spus ca dupa discursul lui Puiu Hasoti,este un pic mai complicat deoarece acesta a atins foarte multe puncte;ca in acest moment armata se afla intr-o mare dificultate si ca se reorganizeaza.”Ne dorim ca aceasta armata sa isi faca datoria acolo unde se afla astazi.Are o zestre nevalorificata.Trebuie sprijiniti tinerii ce vor ajunge militari.”Petre George a vorbit despre semnificatia istorica a datei de 25 Octombrie.Au trecut 150 de ani de la infiintarea Marinei Militare de catre Alexandru Ioan Cuza.Regele Carol I a declarat ziua de 10 mai zi nationala;23 August reprezinta trecerea de partea aliatilor in Al Doilea Razboi Mondial,iar ulterior pe 1 Decembrie 1918 Unirea Provinciilor Romanesti.La 2 Octombrie Divizia Tudor Vladimirescu impreuna cu Divizia Horia,Closca si Crisan au luptat pentru eliberarea Ardealului.Ziua Armatei s-a stabilit pe 25 Octombrie,dupa ce au fost eliberate si ultimele state reprezentative.Un jurnalist spune ca “a fost eliberata ultima brazda de pamant romanesc” , insa nu sunt toate eliberate,de exemplu Basarabia.Scrisoarea unui soldat a fost prezentata pe parcursul acestui eveniment.Iata ce ne relata bravul soldat: ” Pe vremea cand eram pionier,venea un colonel,in fiecare an de Ziua Armatei,in clasa si ne povestea despre bunicii si strabunicii lor si ai nostri,de parca ii cunostea,ce au murit in Razboi,cum si-au pierdut fratii sau  camarazii.In fiecare an venea si povestea despre toate cele intalnite si asa m-a convins si pe mine sa ma inrolez in aramata.”Veteranul de Razboi,General Maior in Aviatie Gheorghe Constantin relateaza ca “Natiunea care nu-si cunoaste istoria mosilor si stramosilor nu este o natiune.”Germania si Rusia au incheiat un pact,iar Romania a pierdut Ardealul,Basarabia si Sudul Dobrogei.Pe data de 2 iulie 1944 l-a chemarea tarii au plecat sa dea  tribut pentru aceasta tara. 127.000 de oameni au murit pentru eliberarea Ardealului si a teritoriilor pentru reintregirea tarii.Maresalul Antonescu a declarat atunci ca: “E greu,copiii mei,dar trebuie sa ne aducem tara inapoi.”Maior Gheorghe Constantin atins puncte importante cum ar fi integrarea Marinei Militare in NATO.Ce este de fapt armata?Comform articolului 118 din Constitutia Romaniei,”Fortele Armate (1) Armata este subordonata exclusiv vointei poporului pentru garantarea suveranitatii,a independentei si a unitatii statului,a integritatii teritoriale a tarii si a democratiei constitutionale.In conditiile legii si ale tratatelor internationale la care Romania este parte,armata contribuie la apararea colectiva in sistemele de alinata militara si participa la actiuni privind mentinerea sau restabilirerea pacii.” Practic armata este paznicul tarii.Sunt evenimente ce pot starni oricand un razboi sau o stare de conflict,de exemplu atentatele de la 11 septembrie 2001,si are ca scop atenuarea si oprirea acestor conflicte.Ce este NATO?Dupa Al Doilea Razboi Mondial,tarile au trecut la dezarmari,mai putin Uniunea Sovietica,aramanduse in continuare.In 1948 a luat nastere Tratatul de la Bruxelles,impotriva expansiunii URSS.Pe data de 4 Aprilie 1949 are loc Alianta Nord-Atlantica,ce prevede ca o eventuala agresiune a uneia dintre statele membre este o agresiune impotriva tuturor celorlalte state.Intra si Germania cu Rusia,care se simte amenintata si asa ia nastere Tratatul de la Varsovia,unul comunist si unul democratic,astfel incepe un nou razboi,Razboiul Rece care poate fi considerat un Al Treilea Razboi Mondial.Alianta este deschisa pentru orice tara.Pe data de 1 ianuarie 1994 la Marea Neagra s-au stabilit relatii formale cu NATO,Fortele NATO si Fortele Romane Navale iesind la o simulare.A luat nastere Member&Action Plan.Tarile care au fost invitate prima data sunt Ungaria si Polonia,iar a doua oara a fost invitata Romania,in 2002,iar in anul 2004 am devenit membrii oficiali.Intrarea in NATO a avut un impact dramatic asupra Armatei Romane,care s-a redus la 75.000 de ostasi.Cu toate restructurarile,reorganizarile,cu tehnica sovietica ce o cunostea Armata Romana,romanii s-au adaptat repede.Soldatii au participat la cursuri de limba engleza,la cursuri de strategie.NATO este o alianta politico-militara.Din cele mai vechi timpuri au existat aliante.Armata este un mediu de manifestare a mai multor calitati si resurse.Toutusi si aliantele au tradat.Zamfir Vasile Lct.,este de mai bine de 15 ani,are pregatirea Drapelul de Lupta din 1999.A intrat in armata de la 15 ani.El a spus ca in NATO se poate lupta in doua situatii:conform articolului 5 din Cartea NATO,care prevede: ” Partile convib ca un atac armat impotriva uneia sau a mai multora dintre ele in Europa,sau in America de Nord va fi considerat un atac impotriva tuturorsi,prin urmare,sunt de acord ca,in cazul in care are loc  un astfel de atac armat,fiecare dintre ele,in exercitarea dreptului individual sau colective de auto-aparare recunoscut prin articolul 51 din Cartea Natiunilo Unite,va sprijini Partea sau Partile atacate,astfel,prin lucrarea de indata,in mod invidual si in concert cu celelate parti,o astfel de actiune pe care le considera necesare,inclusiv utilizarea de armate vigoare pentru restabilirea si mentinerea securitatii zonei nord-atlantice.Orice astfel de atac armat si toate masurile luate  ca rezultat al acestuia vor fi raportate imediat Consiliului de Securitate.Aceste masuri se incheie atunci cand Consiliul de Securitate a luat masurile necesare pentru restabilirea si mentinerea pacii si securitatii internationale”; Zamfir Vasile a mai declarat ca “sansa de a te intoarce acasa este de 99% pregatire si 1% noroc.” In razboiul din Afganistan au murit 5 oameni in doua luni si jumtate.In total au murit 16 militari foarte bine pregatiti.”Au murit din cauza unor factori care nu i-am putut controla.In razboiul din Afganistan,romanii sunt cei mai umani.Oamenii trebuie sa ne vada ca o forta de sprijin.” Ne mai povesteste cum s-au confruntat in Afganistan cu o noua tehnica de lupta,dar s-au adaptat conditiilor de acolo.”Este mult mai usor sa previ rana decat sa o vindeci” a mai spus el.Acesta a raspuns si alor intrebari ce i s-ai adresat: Ce v-a determinat sa intrati in armata la o varsta atat de frageda? ” Toti din familie,toti barbatii au urmat armata.Au fost un exemplu pentru mine,dar si dragostea pentru tara,patriotismul m-a determinat sa fac acest pas”. Cum credeti ca v-a evolua situatia din Afganistan?”Este genul de razboi care nu se v-a termina curand.Poate peste 20 sau chiar 30 de ani sau poate cu o bomba atomica.” Credeti ca Razboiul Rece a fost Al Treilea Razboi Mondial? “In legatura cu Razboiul Rece…din cauza unor motive politice,nu se recunoaste ca acest razboi a fost practic un Al Treilea Razboi Mondial.Au fost presiuni foarte mari in acea perioada.” In cinstea tuturor camarazilor s-au ridicat monumente,primul fiind construit in 1914,in cinstea celor 15 soldati ce au murit de holera.In 1916 monumentul a fost distrus de bulgari.Ultimul monument a fost construit in 2010 pentru cei care au murit in catastrofele navale.In stadiul de proiect se afla Monumentul Marinarilor,pentru militarii scafandrii de la Tuzla si Topraisar.Toate monumentele Dobrogene au fost prezentate in PowerPoint precum si Revista Dobrogea Juna.

~ PIERDUTA ~ PIERDUTA CATEA METIS PITBULL MARO

~ PIERDUTA ~

PIERDUTA CATEA METIS PITBULL MARO 5 ANI, sterilizata, RASPUNDE LA NUMELE DE INA . ESTE SUB TRATAMENT SI REGIM ALIMENTAR SPECIAL !!!

SE OFERA RECOMPENSA !

ESTE URGENTA GASIREA  EI !

CONTACT  0767356697   /    0770802793

Weekend@Tan Tan Summer Club Mamaia

Tan Tan si Mtv prezinta:

Reason for Love@TAN TAN Summer Club MAMAIA
Vineri 25 Iunie: PHELIPE

http://www.youtube.com/watch?v=-e9zkQ-OTQo

http://www.youtube.com/watch?v=w80IRIWlAKM

Boro Na@TAN TAN Summer Club MAMAIA

Sambata 26 Iunie: ALESSIA
http://www.youtube.com/watch?v=wpXShyYxuhc
http://www.youtube.com/watch?v=HJDkV7uHcBU

 

Oferta: 1 st. JB sau Smirnoff + 1L de suc = 150 lei

Rezervari: 0720 tan tan
Orele: 22.00
Intrare: 15 lei

Un eveniment powerd by: Pro FM

“Arborele care daruieste – Lupta impotriva ego-ului”

Se spune ca a existat odata un arbore batran si maiestuos,cu ramurile intinse spre cer.Cand inflorea,fluturi de toate formele si culorile veneau de pretutindeni si dansau in jurul lui.Cand facea fructe,pasari din tari indepartate veneau sa guste din ele.Ramurile sale aratau ca niste brate vanjoase.Era minunat.Un baietel obijnuia sa vina si sa se joace sub el in fiecare zi,iar copacul s-a obijnuit cu el si a inceput sa-l iubeasca.Ceea ce este mare si batran se poate indragosti de ceea ce e mic si tanar,cu conditia sa nu fie atasat ideea ca el e mare,iar celalalt mic.Copacul nu avea aceasta idee,asa ca s-a indragostit de baiat.Egoul incearca intotdeauna sa iubeasca ceea ce este mai mare decat el.Pentru adevarata iubire,nimic nu este insa mare sau mic.Ea ii imbratiseaza pe toti cei de care se apropie.

Asadar,copacul s-a indragostit de baietelul care venea in fiecare zi sa se joace sub el.Ramurile sale erau foarte inalte,dar el si le apleca,pentru ca baiatul sa le poata atinge si a-i mangaia florile si a-i culege fructele.Iubirea este gata sa incline;egoul,niciodata.Daca incerci sa te apropii de un ego,acesta se va inalta si mai mult,devenind atat de rigid incat nu-l poti atinge.Ceea ce nu poate fi atins,cel care sta pe tronul puterii,este considerat a fi mare.

Asadar,ori de cate ori venea copilul,arborele isi pleca ramurile.Cand micutul ii mangaia florile,batranul copac se simtea cuprins de un val incredibil de fericire.Iubirea este intotdeauna fericita atunci cand poate darui ceva;egoul nu este fericit decat atunci cand poate lua ceva de la altcineva.

Baiatul a crescut.Uneori dormea in poala copacului,alteori ii manca fructele sau purta o coroana impletita din florile sale.Se simtea de parca ar fi fost regele junglei.Florile iubirii te fac intotdeauna sa te simti ca un rege,in timp ce ghimpii egoului te fac sa te simti mizerabil.

Vazand cum baiatul poarta o cununa din florile sale,dansand cu ea,copacul se simtea fericit.Il aproba cu ramurile sale,canta in bataia vantului.Baiatul a crescut si mai mult.A inceput sa se catere in copac,leganandu-se pe ramurile sale.Ori de cate ori se odihnea pe ele,copacul se simtea fericit.Iubirea este intotdeauna fericita atunci cand altcineva se poate sprijini de ea;egoul nu este fericit decat atunci cand altcineva il reconforteaza.

Timpul a trecut,iar baiatul a inceput sa fie apasat de alte indatoriri.Avea ambitiile lui.Trebuia sa isi treaca examenele,sa isi faca prieteni… De aceea,a inceput sa vina din ce in ce mai rar pe la copac.Acesta il astepta insa cu o nerabdare din ce in ce mai mare,strigandu-i din adancurile sufletului sau: “Vino,vino!Te astept!” . Iubirea isi asteapta intotdeauna obiectiul afectiunii sale.Ea nu este altceva decat o continua asteptare.

Cand baiatul nu venea,copacul se simtea trist.Singura tristete pe care o simte iubirea este aceea de a nu se putea impartasi cu altcineva,de a nu se putea darui.Atunci cand se poate darui in totalitate,iubirea este fericita.

Baiatul a crescut si mai mult,iar zilele in care trecea la copac au devenit din ce in ce mai rare.Toti cei care cresc in lumea ambitiilor isi gasesc din ce in ce mai putin timp pentru iubire.Baiatul a devenit ambitios si prins in afacerile sale lumesti.”Ce copac?De ce ar trebui sa-l vizitez?” Intr-o zi,pe cand trecea prin apropiere,copacul i-a strigat: “Asculta!Te astept in fiecare zi,dar tu nu mai vi pe la mine”. Tanarul i-a raspuns: ” Ce poti sa-mi oferi pentru ca sa vin la tine?As putea veni,dar numai daca ai ceva de oferit.Altmiteri,nu vad de ce as face-o” . Egoul are intotdeauna un scop.Iubirea nu are nici un scop.Ea reprezinta propria sa rasplata.

Uimit,copacul i-a raspuns baiatului: “Nu vei mai veni decat daca iti voi oferi ceva?Iti ofer tot ce am”. Iubirea nu tine niciodata nimic pentru ea.Egoul o facedar iubirea se daruieste neconditionat.

“Din pacate nu am bani.Aceasta este o inventie a oamenilor.Noi,copacii,nu avem bani.In schimb,suntem fericiti.Crengile noastre se umplu de flori,apoi de fructe.Umbra noastra ii racoreste pe cei incalziti.Cand bate vantul,dansam si cantam.Desi nu avem bani,pasarelele se cuibaresc pe ramurile noastre si ciripesc vesele.Daca ne-am implica si noi in afaceri financiare,am deveni la fel de inraiti si de nefericiti ca voi,oamenii,care sunteti nevoiti sa stati prin temple si sa ascultati predici despre iubire si pace.Noi nu avem nevoie de predici,caci traim tot timpul aceste stari.Nu,noi nu avem nevoie de bani”.

Baiatul i-a spus:”Atunci de ce sa vin la tine?Nu am de gand sa merg decat acolo unde pot obtine bani.Am nevoie de bani”.Egoul cere intotdeauna bani,caci banii inseamna putere,iar aceasta este cea mai mare nevoie a sa.

Copacul s-a gandit mult ,dupa care a spus: ” Atunci culege-mi fructele si vinde-le.In felul acesta vei obtine bani.”

Tanarul s-a luminat la fata.S-a urcat in copac si a cules toate fructele copacului,chiar si pe cele necoapte.In graba sa,i-a rupt crengile si i-a scuturat frunzele,dar arborele s-a simtit din nou fericit.Iubirea se bucura chiar si atunci cand este lovita.Egoul nu este cu adevarat fericit nici macar atunci cand obtine ceva.El nu poate simti decat nefericire.

Baiatul nu si-a dat nici macar osteneala sa-i multumeasca arborelui,dar acestuia nu-i pasa.Adevarata sa multumire s-a produs atunci cand acesta a acceptat oferta sa de a-i culege fructele,pentru a obtine bani in schimbul lor.

Baiatul nu s-a mai intors multa vreme.Acum avea bani si era foarte ocupat sa obtina cu ajutorul lor inca si mai multi bani.A uitat cu totul de copac,si astfel au trecut anii.Copacul era trist.Tanjea dupa intoarcerea baiatului,la fel ca o mama cu sanii plini de lapte,dar care si-a pierdut copilul.Intreaga sa fiinta tanjeste dupa copilul pierdut,pentru a-l strange la piept si a se usura.Cam la fel tanjea si copacul nostru.Intreaga sa fiinta era in agonie.

Dupa multi ani,baiatul,devenit intre timp adult,s-a intors la copac.Acesta i-a spus: ” Vino la mine!Vino si imbratiseaza-ma!” .

Barbatul i-a raspuns: “Termina cu prostiile.Faceam asemenea lucruri pe vremea cand eram un copil fara minte!” . Egoul considera iubirea un lucru prostesc,o fantezie copilareasca.

Copacul a insistat: “Vino,mangaie-mi crengile.Danseaza cu mine.” Barbatul i-a raspuns: ” Termina cu flecareala asta stupida!Acum imi doresc sa-mi contruiesc o casa.Imi poti oferi o casa?”Arborele a exclamat: ” O casa?!Bine,dar eu traiesc fara sa stau intr-o casa”. Cat despre oameni,cu cat casa in care traiesc este mai mare,cu atat mai mici par in interiorul ei.

“Noi nu traim in case,dar uite ce iti propun: imi poti taia crengile,pentru a-ti construi o casa cu autorul lor.”

Fara sa mai piarda timpul,barbatul a luat un topor si i-a taiat crengile copacului .Din acesta a ramas doar trunchiul,dar el era foarte fericit.Iubirea este fericita chiar si atunci cand ii  sunt taiate membrele de catre cel iubit.Iubirea nu stie decat sa daruiasca.Ea este intotdeauna pregatita sa ofere in intregime.

Barbatul a plecat fara sa-si mai dea osteneala sa arunce in urma  macar o privire.Si-a construit casa visata,iar anii au trecut din nou.

Copacul,devenit acum un simplu trunchi fara crengi,a continuat sa-l astepte.Ar fi vrut sa il strige,dar nu mai avea ramuri si frunze care sa poata canta in bataia vantului.Vanturile continuau sa bata,dar el nu mai scotea nici un sunet.Cu un efort suprem,sufletul sau a reusit sa rosteasca o ultima chemare: “Vino,vino,iubitul meu”.

Timpul a trecut,iar barbatul a imbatranit.Odata,se afla prin apropiere,asa ca a venit si s-a asezat sub copac.Acesta l-a intrebat: “Ce mai pot face pentru tine?Ai venit dupa foarte,foarte mult timp…”

Batranul i-a raspuns: “Ce poti face pentru mine?As vrea sa ajung intr-o tara indepartata,sa castig si mai multi bani.Pentru asta am nevoie de o barca.”

Fericit,copacul i-a grait: “Taie-mi trunchiul si fa-ti o barca din el.As fi extrem de fericit sa devin barca ta si sa te ajut sa mergi astfel in tara aceea indepartata,pentru a castiga mai multi bani.Dar,te rog,ai grija  de tine si intoarce-te cat mai repede.Voi astepta de-a pururi intoarcerea ta.” Omul a adus un ferastrau,a taiat trunchiul copacului,si-a facut o barca din el si a plecat.Acum,din copac nu a mai ramas decat radacina,dar el a continuat sa astepte cu rabdare intoarcerea celui iubit.A asteptat mereu si mereu,constient insa ca nu mai avea nimic de oferit.Poate  ca barbatul nu se va mai intoarce niciodata.Egoul nu se duce decat acolo unde are ceva de castigat.

Odata,m-am asezat langa ciot.Acesta mi-a soptit: ” Am un prieten care a plecat departe si nu s-a mai intors.Ma tem sa nu se fi innecat,sau sa nu se fi ratacit.Poate ca s-a pierdut in tara aceea indepartata.Poate ca nici macar nu mai este in viata.O,cat mi-as mai dori sa aflu vesti de la el!Ma apropii de sfarsitul vietii,asa ca tot ce mi-as mai dori ar fi sa aflu vesti despre el.Atunci as muri linistit.Dar stiu ca nu ar mai veni nici daca mi-ar auzi strigatul,caci nu mai am nimic sa-i ofer,iar el nu intelege decat acest limaj”.Egoul nu intelege decat limbajul acceptarii.Iubirea vorbeste limbajul daruirii.

Viata ca o cafea buna

Un grup de oameni de succes in apogeul carierei lor,toti avand joburi si pozitii de vis,masini si case,au facut o vizita unui profesor din facultate.Discutia a alunecat treptat spre cat de stresanta si obositoare e viata de zi cu zi.

Profesorul i-a intrebat daca vor sa bea o cafea buna si s-a intors din bucatarie cu vas mare plin cu cafea si o multime de cesti.Unele erau din portelan fin,altele din sticla,plastic,unele aratand normal,altele foarte delicate si scumpe,unele cu instertii aurite,altele cu toarta ciobita,si i-a rugat pe fiecare sa se serveasca cu cafea calda.

Cand toti aveau cate o ceasca de cafea in mana profesorul le-a zis : “Daca ati observat fiecare dintre voi a pus cafea in cate o ceasca scumpa si fina,lasand cestile simple si ieftine goale pe masa.E normal sa vreti ceea ce e mai bun in viata,dar tocmai asta e sursa problemelor si a stressului pe care il aveti zi de zi.Nu conteaza ce ceasca ai ales,cafeaua are acelasi gust.Ceasca nu adauga nici o calitate cafelei.In cele mai multe cazuri o face sa fie mai scumpa sau in alte cazuri nu putem vedea ceea ce este de fapt inauntru.Ceea ce ati vrut voi de fapt a fost cafeaua,nu ceasca si totusi inconstient ati ales cele mai scumpe si bune cesti.Si apoi ati inceput sa va uitati la ceasca celuilat gandindu-va ca e mai frumoasa decat a voastra.Viata e ca o cafea buna:jobul,banii,cariera,masina/masinile,casa,hainele,pozitia in societate sunt cestile.Doar ne ajuta sa ne traim viata,dar nu sunt VIATA,acestea sunt instrumente de tinut si de continut viata,dar calitatea vietii nu se schimba.Doar ne ajuta sa ne traim viata.Nu definesc ceea ce inseamna viata.Din contra,majoritatea oamenilor care au mult,sunt invidiosi pe altii care au mult si nu reusesc sa se bucure de ceea ce au.Cateodata concentrandu-ne doar pe ceasca,uitam sa savuram cafeaua.Savurati cafeaua,nu cestile!cei mai fericiti oameni nu sunt cei care au cele mai multe lucruri.Cei mai fericiti oameni stiu sa se bucure cat mai mult de ceea ce au,acolo unde au in momentul prezent.Ei fac viata sa frumoasa.”

Absenteismul

In ziua de astazi tot mai multi elevi ajung sa lipseasca din ce in ce mai mult de la orele de curs.Ce fac acestia cand ar trebui sa fie la scoala? Majoritatea merg in baruri si cafenele. Totusi, tinerii lipsesc de la scoala din cauza anturajului si incurajarii profesorilor. De ce sa nu chiuleasca atunci cand vad ca cei care lipsesc sunt doar mustrati? Ce se poate intampla? Doar o mustrare si maximum doua puncte scazute la purtare, in functie de numarul absentelor nemotivate? E foarte simplu sa nu mai stai la scoala, cand totul se rezolva cu o scutire medicala obtinuta cu usurinta de la medicul de familie sau orice alt medic specialist. Este mult mai “cool” sa stai in bar, sa fumezi, sa bei alcool, sa-ti impresionezi prietenii decat sa iti cladesti un viitor sigur si sa iti tocesti coatele pe bancile scolii. Poate daca profesorii ar asculta mai mult elevii, ar schimba metodele de predare si ar inaspri pedepsele pentru cei care chiulesc nu s-ar mai  ajunge aici.

Imaginea Sociala A Consumatorilor De Droguri

Realitatea si perceptia sociala nu coincid intotdeauna,aparand astfel erori care distorsioneaza abordarile fata de consumul de droguri.
Ne putem gandi ca drogurile sunt substantele pe care le consuma doar ceilalti (desi acest lucru poate fi sustinut de un dependent cronic de nicotina).Ne putem gandi,de asemenea,ca drogurile sunt consummate doar de tineri,cand de fapt este evident ca se inregistreaza un consum abuziv de alcool din partea adultilor.
Pentru ca o societate sa raspunda cu maturitate in fata fenomenului dependentei de droguri este necesara o schimbare culturala care sa include printre altele si urmatoarele elemente:
1)Nu esxista conceptual generic de “droguri”,ci exista diverse substante cu anumite efecte fizice,psihice si sociale care determina riscuri associate diferite.Drogurile nu sunt substante “diabolice”,nu fac un sclav din individual care indrazneste sa le “guste”.Pentru aparitia abuzului trebuie sa existe anumite conitionari psiho-sociale
2)Alcoolul si tutunul sunt,de asemenea,droguri.Mai mult,ele se sunt droguri care inregistreaza consum abuziv cu toate ca o parte a societatii percepe situatia ca atare.
3)Nu este oportuna tendinta de a asocial fiecarui drog un anumit profil al consumatorului
deoarece pentru fiecare dintre diferitele substante exista o varietate considerabila de utilizatori care sunt animate de cele mai diverse motivatii.Sunt substante de care se abuzeaza si care produc efecte associate grave.
4)Orice situatie de consum abuziv este una reversibila daca individual si anturajul cel mai apropiat pot conta pe ajutor si sprijin personal si/sau profesional adecvat

„Dupa melci” de Ion Barbu tratat de psihologie si sociologie

Construit la deruta sub forma unei balade, alcatuita din trei parti precedate de un prolog, poemul „Dupa melci” este in fond un tratat de psihologie si sociologie.

          Si acest lucru se descopera ca in palma, inca de la primele versuri ale prologului: „Dintr-atatia frati mai mari/ Unii morti/ Altii plugari/ Dintr-atatia frati mai mici:/ Prunci de treaba, / Scunzi, peltici”. Chiar sintagma „Dintr-atatia frati”, tradeaza intentia poetului de a selecta din randul maselor, anumite specimene. Apoi, ca intr-un scurt „insira-te margaritare”, sunt enumerati anonimic, „Unii/ Altii”, „frati” ai eului poetic, fiecare  ca reprezentant al unei tipologii umane. Astfel, fratii „morti” reprezinta acele persoane decazute din demnitatea de oameni, indivizi morti sufleteste. De altfel, era si absurd si totodata inutil, sa mentioneze in acest registru tipologic, persoanele deja decedate, intru-cat ele nu mai pot face parte din acel mare tot, denumit generic „lume”, din care eul se va fi „brodit” „sui, hoinar”. „Plugarii” sunt acele persoane care se complac in starea lor saraca din punct de vedere spiritual, nicidecum muncitori la coarnele plugului. Si aceasta, deoarece demnitatea plugarilor propriu-zisi, de cele mai multe ori oameni simpli din punct de vedere intelectual, dar bogati spiritual, datorita conservatorismului religios tipic mediului rural, nu contrasta deloc placut langa fratii morti. „Pruncii de treaba” reprezinta categoria oamenilor „incarcati de lumesc”( Petre Tutea ). Acele persoane, care, desi prunci din punct de vedere spiritual si intelectual, au totusi marele merit de a fi „de treaba”, adica au capacitatea instinctuala de a se face placuti  si bine-vazuti de lume. In fine, acei „scunzi, peltici” sunt cei care se poticnesc ei insisi de defectele lor fiziologice, cei complexati, care nu catadicsesc nici un efort sa treaca peste autocondamnarea  lor. Odata lista incheiata, observam ca expunerea tipologiilor se face sistematic, dela cele mai grave metehne, cele legate de latura spirituala, la cele mai putin grave, cele psiho-somatice . Si totusi, de ce ii numeste eul poetic frati? Poate din credinta ca toti oamenii sunt frati intre ei, in virtutea crearii lor de un singur Creator, fie din partizanat cu „Declaratia universala a drepturilor omului”, poate din amandoua, poate din niciuna. Dar cu siguranta pentru a arata ca si el facea candva parte dintre ei, dupa cum insusi marturiseste: „ Numai eu, rasad mai rau/ Dintr-atatea prin ce har?/ Ma brodisem sui, hoinar”. Apare aici unicitatea eului in raport cu ceilalti, redata prin sintagma „rasad mai rau”, care este o confirmare a antitezei. De ce „rau”? Tocmai pentru ca el nu se multumeste cu acel bine aparent din starea de lancezire spirituala si intelectuala. El se intuieste ca fiind purtatorul unui har special, acela de a fi „hoinar”, adica nestatornic in idei si sentimente, mereu tinzand spre mai mult, si in ultima instanta spre absolut, care se identifica cu aflarea adevarului suprem.

          „Eram mult mai prost pe-atunci…”, este poate cea mai savuroasa fraza din tot poemul. Replica joaca oarecum rolul unui flash-back, intru-cat autorul nu putea ajunge la recunoasterea minus-cunoasterii anterioare, decat dupa ce ar fi ajuns la un nivel de cunoastere cu multe plusuri; si in acelasi timp, se concretizeaza la nivel formal, intr-o captatio benevolentia ( a se vedea punctele de suspensie) intru-cat introduce firul narativ al poemului. Astfel, sub aspectul epic al unei naratiuni in versuri  , poetul prezinta conjunctura in care eul paseste in „bildungs romanul” ce se numeste viata: „Tanci ursuzi,/ Desculti si uzi,/ Fetiscane,/ Cozi plavane/ Infasate-n lungi zavelgi / O porneau in turma bleaga/ Sa culeaga/ ierburi noi, craite, melci./ Era umed la bordei/ Si tuleam si eu cu ei”.

Prin aceste versuri, poetul arata pasul incipital, sine qua non, care duce la cunoastere : constientizarea apartenentei la turma bleaga, ai carei membrii, desi au bunele intentii de a gasi „ierburi noi, craite, melci”, au ghinionul sau autoghinionul de a fi „infasati in lungi zavelgi”,  adica sunt purtatorii unor idei preconcepute care ii tin pe loc. Solutia: sa iesi din turma. Sa te prinzi, smechereste, ca e umed in bordei, adica sa constientizezi fatalitatea complacerii in zona „sub 0”, si sa o tulesti. Da! In prima faza trebuie sa o tulesti. Asa cum, dupa pertinenta concluzie a lui N. Steinhardt, Imparatia lui Dumnezeu se ia cu forta, cu tupeu (cuminte, nu nesimtit) si cu indrazneala, asa si imparatia marilor adevaruri cognitive se ia cu asalt, in viteza, sau pornind de la o tuleala initiala, care sa te dezlege de bordei, odata pentru totdeauna.

          Partea I debuteaza cu o sintagma care induce ideea unui nou pas: „Tot asa o data, iar”. Asadar, urmeaza sa ni se dezvaluie urmatorul pas: „Eu voinic prea tare nu-s:/ Rupt din fuga,/ Subt o gluga/ De aluni, pe buturuga,/ Odihni/ Si eu curand…”. Se vede treaba ca, noul pas consta in tinderea si bineinteles reusirea trecerii peste impedimentele conditiei fizice, urmata de o odihna, care, in planul vietii pamantesti are mereu rolul de a prefata o noua activitate. Urmatorul vers declanseaza, am putea spune, la nivel formal, desfasurarea evenimentelor; iar la nivel fundamental marcheaza sclipirea de geniu a eului poetic: „Vezi, atunci mi-a dat prin gand”.

          Apoi se dezvaluie intr-o forma aparent paradoxal, climatul psihic care a favorizat atat scanteia, cat si focul propriu-zis al actiunii: „Ca tot stand si alergand”. Acel „stand si alergand” marcheaza de fapt perihoreza dintre statornicirea vointei si dinamica actiunilor. Versul urmator schiteaza metaforic, circumstantele intelectuale spre care se simte atras spre cautare eul poetic, el insusi concretizandu-se in reprezentantul tipologiei intelectualului: „Jos in vraful de foi ude/ Prin lastari si vrejuri crude/ S-ar putea sa dau de el:/ Melcul prost, incetinel…”; primavara intelectuala,  fosilizata intr-un „morman de foi” , din care „melcul prost, incetinel”, „Cheama Omul sa-l dezgroape”. In acest vers se dezvaluie intreaga taina a lucrarii barbiene. De ce „Omul” cu majuscula, daca nu din dorinta de a evidentia atat plus-cunoasterea omului format din punct de vedere intelectual si spiritual , cat si prapastia ce se casca intre Omul cautator si „melcul” ce se asteapta gasit. Interesant aici, cum Ion Barbu picteaza tabloul: Omul porneste in cautarea melcului, in acelasi timp in care melcul lanseaza catre Om chemarea de a-l descoperi. Acest joc al startului reciproc a principiilor aparent antitetice, dar care se atrag, se cauta sau chiar se intuiesc , ma duce cu gandul la relatia dintre harul divin si libertatea umana, cele doua aripi ale omului, conform Sfantului Maxim Marturisitorul, care, de asemenea pornesc simultan inspre punctul de intalnire care este sufletul omului.

          In continuare ne este prezentat portretul exterior al „melcului”: „Era tot o mogaldeata,/ Ochi de bou, dar cu albeata,/ Intre el si ce-i afar,/ Strajuia un zid de var”. Acest portret insa, dezvaluie pe cel psihic, mai exact descrie tipologia „melcului”, sau a omului-melc. Astfel, avem de a face cu o persoana care, desi poseda  cel putin in mod virtual, toate insusirile unui om insetat de absolut (vezi forma spiralata, simbol al infinitului, a cochiliei melcului), refuza sa treaca peste impedimentele fiziologice (vezi destinul implacabil al melcului de asi purta cochilia), ajunge astfel la un blocaj psiho-emotional, simbolizat foarte bine prin „zidul de var” pe care melcul (cer permisiunea sa-l eliberez de ghilimele, dar   sa-l numesc in continuare melc) il trage intre el si lumea cealalta.

          Cat despre virtualitatea capacitatilor interioare ale melcului, aceasta este intuita de eul poetic prin acel „vream sa vad cum iar invie”, care tradeaza, daca nu chiar un timp in care melcul era viu, cel putin virtualitatea vietii acestuia. Ca urmare a dorintei, eul poetic purcede la un descantec (pe care, din ratiuni „spatiale” nu il voi cita in intregime), prin care urmareste resuscitarea psiho-emotionala si spirituala a melcului natang. Descantecul se desfasoara treptat, pe pasi bine delimitati: intai este chemat cu un ton imperativ, „fa-te-ncoace”, menit sa-l destepte, sa-i atraga atentia ca o captatio benevolentia fortata ; apoi i se pune pe tapet motivatia princeps pentru care este chemat la apel: „nu e bine sa te-ascunzi”; acel „nu e bine”, seamana a superstitie empirica, si este intentionat folosit de interlocutorul melcului, tinand cont de stadiul de pregatire intelectuala la care se afla acesta. Apoi, dupa ce in prealabil ii descrie climatul primavaratic de afara, incearca sa il convinga ca este capabil de lucruri marete si prin manifestarea capacitatilor sale virtuale, isi poate aduce o contributie valoroasa asupra climatului extern, adica asupra lumii: „Hai, iesi/ din cornoasele camesi!/ Scoate patru firisoare/ Stravezii, tremuratoare./ Scoate umede si mici/ Patru fire de arnici/ Si agata la festile…inzauatul tau argint”; „Peste gardurile vii…/ Tipareste brau de zale…”.

          Desi bine intentionat, descantecul, care nu este altceva decat o expunere sistematica a principiilor intelectualului pe care vrea sa i le impartaseasca si potentialului sau coleg de breasla, se va dovedi mai tarziu o mare fatalitate. Si aceasta din cauza unei mari lipse a intelectualului, lipsa de curaj.

          „Nazdravana de padure” populata cu „capcauni” si „Joimarite”, care se manifesta prin „Plans prelung, cum scoate fiara,/ Plans dogit/ Cand un sarpe-i musca gheara,/ Muget aspru si largit”, nu este altceva decat lumea in care traim cu totii, populata de oameni „incarcati de lumesc”, care, citandu-l pe Caragiale, se prezinta cu idei in contra intelectualilor, si a demersurilor acestora de a racola noi membri in breasla oamenilor iesiti din turma.

          Ce face intelectualul din poemul nostru? Se sperie: „Mi-a fost frica si-am fugit!”. Acest vers, dupa parerea mea, dovedeste ca Ion Barbu este si azi la fel de actual prin prisma acestei idei, transpusa in practica de intelectualii zilelor noastre, la fel ca cel din poem. Observa o tristete o lipsa de atitudine pe care o manifesta intelectualii zilelor noastre, cand societatea incepe sa semene tot mai mult cu nazdravana de padure. E bine totusi ca cei de la Academia Catavencu  isi pastreaza consecventa in atitudinea impotriva socio-politicului, fie doar si sub forma de satira; si e bine ca mai exista un Dan Puric, care striga impotriva a tot ce nu intruneste principiile Kalokagathiei crestine. Dar, nesprijinit de ceilalti colegi,  oameni capabili, carora nu le contest pregatirea intelectuala, ci doar lipsa de atitudine, risca sa ramana doar vocea celui ce striga in pustie.

          Dar, sa revenim la oile noastre, mai precis la analiza la care am purces.

          Iata-ne ajunsi la partea a doua a poemului, care nu mai descrie tipologii umane si relatiile dintre ele, ci doar stari sufletesti incercate de eul-intelectual. Aceasta a doua parte, debuteaza cu descrierea climatului extern care se concretizeaza intr-o ninsoare tarzie, simbolizand inghetul sufletesc al lumii. Interesant este faptul ca privelistea este privita de undeva de la adapost, mai exact din bordei. Acest bordei, sau mai bine zis aceasta reintoarcere la bordei, locul de unde o tulise initial din cauza umezelii , reprezinta o intoarcere formala la origini. De ce spun doar formala? Deoarece acum nu se mai poate vorbi de o minus-cunoastere, ci doar de un minus-curaj, manifestat printr-o retragere in sine si totodata o abandonare a lumii din afara. In prima instanta, aceasta atitudine pare sa-l multumeasca pe intelectualul nostru, care se lasa hipnotizat de un „Mos Ene”, care nu este altceva decat autosugestia ca totul este bine, si ca poate sta linistit intr-o stare de repaus in ce priveste atitudinea, nu si in ce priveste activitatea intelectuala, care continua sa se desfasoare sub semnul oboselii fizice: „ Si trudit/ Langa vatra prigonit/ Privegheam prelung taciunii…”. Tocmai aceasta priveghere il face sa se trezeasca un moment la realitate, si sa constientizeze greseala pe care a facut-o abandonand melcul, adica faptul ca nu l-a sustinut pana la capat, ci l-a lasat expus vifornitei, in starea lui fragila de intelectual de lapte. Constientizarea greselii este urmata de parerea de rau: „Dar el, / melcul prost, incetinel?/ Tremura-n ghioaca, varga,/ Nu cumva un vant sa-l sparga/…Roaga vantul sa se-ndure”.

          Apoi, avem parte de un nou moment de sinceritate, aidoma celui din prolog: „De la jarul straveziu,/ Mai tarziu/ Somnoros venii la geam./ Era-nalt, nu ajungeam”. Acum eul isi recunoaste, nu atat minus-curajul manifestat anterior, cat mai ales minus-potenta de a interveni acum in destinul melcului pe care l-a abandonat. Sub zodia caintei, acestuia i se pare ca „prapadania de-afar”, atinge cote apocaliptice, si ca „podul lumii se surpase”, urmand sa o asocieze mai apoi cu „acea noapte intre toate, urgisita”. De fapt, vijelia de afara se muta acum in sufletul ispititorului de melci, manifestandu-se in puternice mustrari de constiinta. Ca o ultima gaselnita, ca sa scape de mustrarile de constiinta, si ca sa se intoarca „Inapoi, / La fulgii moi”, intelectualul da vina pe incetineala melcului in a intelege mesajul transmis de el: „Cum n-ai vrut sa iesi mai iute!”. Ba mai mult, isi motiveaza acuzele, pretextand ca ar fi fost mai bine ca acum sa fie impreuna cu melcul, la adapostul lasitatii: „Am fi doi s-alegem pene,/ Si alene/ Sa chemam pe Mosul Iene/ Sa ne-nchida:/ Mie, gene;/ Tie,/ Cornul drept,/ Cel stang,/ Binisor/”. Adica, cu alte cuvinte, dupa ce il va fi format din punct de vedere intelectual, dascalul sau, urma sa il converteasca pe ucenicul naiv si la somnul lasitatii. Se observa asadar, o moarte sufleteasca a intelectualului, cauzata de lipsa de curaj.

          Partea a treia, aduce, sau mai bine-zis readuce in centrul atentiei figura melcului. Mai exact, figura desfigurata a melcului, care, din naivitate s-a expus ostilitatilor lumii. Efectul: „Era, tot, o scorojita/ Limba vanata, sucita”. Acest portret nu dezvaluie aspectul sau exterior, ci mai degraba pe cel interior, concretizat intr-o mare nebuloasa psihica si intelectuala .

          In cele ce urmeaza, intelectualul rosteste un contra-descantec, mai exact un bocet, prin care se dezvaluie melcului, ca nu a fost tocmai sincer atunci cand l-a descantat: „Melc, melc, ce-ai facut,/ Din somn cum te-ai desfacut?/ Ai crezut in vorba mea/ Prefacuta… Ea glumea!”. Apoi il mustra pentru naivitatea de a-l fi ascultat: „Trebuia sa dormi ca ieri/ Surd la cant si imbieri”. Amagitorul apreciaza ca melcul a pornit in cautarea descoperitoare de noi orizonturi, dar il deplange pentru esecul incipital: „Ai pornit spre lunci si crang/ Dar pornisi cu cornul stang”.

          In continuare se prezinta atitudinea melcului fata de pseudodascalul sau: „Iar cand vrui sa-l mai alint,/ Intinsei o mana-amara/ de plans mult…/ si dardaind,/ Doua coarne de argint/ Rasucit se faramara./ Ca e ciunt nu m-am uitat”. Prin ruperea coarnelor, melcul isi manifesta dispretul si totodata refuzul de a mai avea vreo legatura cu cel care intai a vrut sa-l destepte, apoi l-a lasat de izbeliste, in mijlocul haosului numit lume.

          Intelectualul, incearca sa isi spele din pacate, intentionand sa-l infieze pe melcul cel natang, desi e constient  ca nimic nu va mai fi ca la inceput. Si totusi, intreita repetare a dubletului „melc natang/ melc natang” (prima din finalul partii a doua, iar celelalte doua in partea a treia), aduce intru catva cu lacrimile varsate de Sf. Ap. Petru dupa ce s-a lepadat de Hristos in noaptea Patimilor acestuia; ceea ce, apare ca un semn al renasterii din punct de vedere al atitudinii a intelectualului nostru.

          Sa speram ca si asupra intelectualilor din ziua de azi, se vor odihni in curand lacrimile Sf. Petru.

          Am vazut, asadar, ca poemul „Dupa melci” al lui Ion Barbu, nu numai ca este un tratat de psihologie si sociologie, ci se constituie si intr-un semnal de alarma tras pentru toti intelectualii din toate timpurile, care spune ca nu este destul sa fi pregatit din punct de vedere psihic si intelectual, ci trebuie sa ai si o activitate practica, concretizata prin luarea de atitudine, de fiecare data cand socio-politicului o ia razna.